Din minunile Sfinților

Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistrița Vâlcii  /  Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului

Sfânta Parascheva de la Iași

O altă minune care a uimit Moldova și țara noastră a fost izbavirea fără nici o vătămare a moaștelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, în paraclisul Mânăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași. Căci, aprinzându-se de la un sfeșnic catafalcul cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul și sfintele ei moaște, deși erau învăluite în jăratic, au rămas întregi și nevătămate, spre întărirea credincioșilor și uimirea celor îndoielnici.

Spre sfârșitul secolului XIX, soția preotului Gheorghe Lates, din comuna Rădășeni - Suceava, suferea la cap de o boală grea și incurabilă. Alergând la Sfânta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaștele sfintei și-i cerea ajutor. Apoi i s-a făcut Sfântul Maslu și s-a reîntors acasă. Noaptea i se arătă aievea Sfânta Parascheva, în haine albe strălucitoare și îi spuse:
- Nu mai plânge, că de acum te faci sănătoasă!
A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă și lăuda pe binefăcătoarea ei.

În anul 1950, o tânără din Iași s-a îmbolnăvit de leucemie. Atunci, bolnava împreună cu părinții ei au alergat la Sfânta Parascheva și cu multe lacrimi îi cereau ajutor și sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare și Sfântul Maslu, tânăra s-a vindecat de această boală fără leac și și-a continuat studiile.

O femeie dintr-un sat aproape de Iași era greu bolnavă de stomac. Fiind internată pentru operație, s-a rugat mai întâi la Sfânta Parascheva, cerându-i cu credință și cu lacrimi ajutor și vindecare. Timp de trei zile după internare i s-au făcut toate analizele. La urmă i-au spus medicii:
- Femeie, du-te acasă că nu ai nimic!
În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o creștină d-in Iași pregătea conserve pentru iarnă. Mama ei o îndemna:
- Fată, să nu faci una ca aceasta, căci astăzi este ziua Sfintei Parascheva!
- Mamă, a răspuns fiica, în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toți!
După o oră, femeia și-a trimis copila în oraș să cumpere ceva. Pe stradă a fost lovită grav de o mașina și apoi internată la spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfânta Parascheva și, după ce și-a recunoscut păcatul, a cerut cu lacrimi iertare și salvarea fiicei ei accidentate. După trei zile, copila s-a întors sănătoasă acasă.

Un inginer bolnav de plămâni a fost internat în spital la Iași pentru operație. Mama sa a mers atunci la moaștele Cuvioasei Parascheva și i-a cerut cu credință sănătate fiului ei. Timp de două săptămâni doctorii au amânat operația. Apoi, s-a observat că afecțiunea pulmonară s-a vindecat în chip miraculos. Atunci au zis bolnavului:
- Domnule inginer, ați scăpat de operație. Întoarceți-vă sănătos acasă. Este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!

Unui copil de trei ani și jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci, mama a luat copilul în brațe și a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe când se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat:
- Mamă, mamă! Aici este Doamne-Doamne?
Mulțumind din inimă Preacuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.

În anul 1955, doi soți din Iași nu aveau înțelegere în casă. Într-o seară, femeia disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soțul și fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatăl ei a alergat la Sfânta Parascheva și s-a rugat cu lacrimi să-i întoarcă soția cu bine înapoi. Ajungând soțul acasă, după o oră bate cineva în ușă. Era soția! Avea chipul palid și îngândurat.
- Unde ai fost, femeie? Ce ți s-a întâmplat? a întrebat-o soțul.
- Diavolul mi-a dat în gând să mă sinucid. De aceea m-am așezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar la orele 8 seara, pe când venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, vine la mine, mă apucă repede și mă aruncă afară de pe linie. Așa am scăpat de moarte și de osânda iadului! După ce m-am întărit puțin, am mulțumit lui Dumnezeu că m-a izbăvit de acest cumplit păcat și m-am întors acasă.
- Femeie, în seara aceasta la ora 8, fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam la Cuvioasa Parascheva pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastra, ci însăși Sfânta Parascheva! Să-i mulțumim ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită și dublă moarte, trupească și sufletească.
De atunci este multă armonie și bucurie duhovnicească în această familie creștină.

Pe timpul celor două războaie mondiale, orașul Iași a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaște ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Căci, de 350 de ani, cuvioasa ocrotește Moldova și orașul acesta binecuvântat. Bătrânii spun că ostașii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriașă îmbrăcată în alb deasupra Iașilor, ocrotindu-l de ocupație și bombardamente. Așa știe să ajute Preacuvioasa Parascheva patria ei adoptivă, pentru credința fiilor ei!

Sfânta Parascheva de la Iași  /   Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului

Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistrița Vâlcii

O femeie săracă și văduvă, stricându-i-se casa, a cerut milostenie de la Sfântul Grigorie ca să-și zidească alta, iar el i-a spus:
- Femeie, du-te și începe lucrul, și Dumnezeul săracilor îți va trimite ajutor!
Punând temelie, văduva a găsit în pământ smoală, pe care vânzând-o, și-a terminat casa și și-a cumpărat cele de nevoie vieții.

Un monah sihastru din apropiere, cu mâinile lucra și cu buzele se ruga. Iar Sfântul Grigorie, cunoscând că i-a sosit sfârșitul vieții, i-a zis:
- Frate, lasă lucrul mâinilor și te îngrijește de suflet, că ți s-a apropiat sfârșitul și vei călători pe cale străină, pe care niciodată n-ai călătorit!
După câteva zile, acel sihastru și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Un ieromonah, Teodul, a venit la cuviosul pentru cuvânt de folos. La plecare, Sfântul Grigorie i-a spus:
- Mergi cu pace și spune părintelui tău duhovnicesc să-și pregătească mormântul, căci în curând va pleca la Domnul!
După puține zile, bătrânul acela a adormit cu pace.

Altădată, un monah numit Petru a fost mușcat de două vipere și, fiind foarte aproape de moarte, a alergat la ajutorul Cuviosului Grigorie, care, milostivindu-se spre el, s-a rugat lui Dumnezeu și îndată cel mușcat de vipere s-a făcut sănătos.

Un om bolnav de friguri de mulți ani a venit pe ascuns la chilia Sfântului Grigorie și s-a îmbrăcat cu rasa lui, pe când îl scuturau frigurile, și îndată s-a făcut sănătos.
Un alt om cuprins de raceală se ruga cuviosului să-l vindece, însă el nu voia. Atunci, bolnavul s-a culcat pe ascuns, cu mare credință, în patul Sfântului Grigorie. Găsindu-l în așternutul lui, cuviosul i-a zis să plece de acolo. Dar bătrânul i-a răspuns: "Nu mă voi scula din patul tău, părinte, până nu mă voi face sănătos!" Atunci, cuviosul, atingându-se de acel bolnav, l-a vindecat, și s-a ridicat sănătos din patul lui.

O dată și de mai multe ori vorbind ucenicul cu dascălul său, a văzut ieșind foc din gura Cuviosului Grigorie, care îi lumina fața cu raze ca de soare.

În vara anului 1913, de hramul Mânăstirii Bistrița, a fost adusă la moaștele Sfântului Grigorie o femeie tânără, paralizată de ambele picioare. Fiind atinsă de sfintele moaște, i s-a făcut Sfântul Maslu de trei ori și, după trei săptămâni, a venit la mânăstire pe picioarele sale, să mulțumească sfântului pentru vindecarea ei.

În anul 1920, unei femei numită Maria din satul Cacova - Valcea, căzând dintr-un prun, i-a paralizat tot corpul și a fost adusă după câteva zile în mânăstire, la Sfântul Grigorie. Făcându-i-se Sfântul Maslu, bolnava a deschis ochii mari, și-a venit în simțire și a cerut să fie ridicată în picioare. Apoi s-a întors la casa ei vindecată, cu rugăciunile Sfântului Grigorie făcătorul de minuni.

În vara anului 1925, a fost adus la moaștele Sfântului Grigorie un tânăr din comuna Sirineasa - Valcea, stăpânit de un duh rău. Fiind atins de sfânta raclă și făcându-i-se Sfântul Maslu în fiecare zi, după șapte zile a plecat acasă sănătos. La fel a fost vindecată o tânără din satul Vaideeni, care își pierduse mintea. După șapte zile de rugăciuni și Sfântul Maslu lângă sfintele moaște, s-a întors sănătoasă în familie.

În vara anului 1927, fiind secetă, s-a scos sfânta raclă în procesiune prin sate. Proprietarul fabricii de cherestea din Brezoi - un boier necredincios - nu a vrut să lase oamenii lui la rugăciune. Însă s-au făcut rugăciuni de ploaie și, cu mijlocirea cuviosului, a dat Dumnezeu o ploaie bună pe toata Valea Oltului. Dar, în aceeași zi, l-a pedepsit Domnul pe boierul rău și necredincios, că i-a luat foc fabrica și a ars toată până în temelii.

Fiind secetă, în vara anului 1935, se purta sfânta raclă în procesiune de ploaie prin satele Băbeni, Ionești, Orlești. În dreptul unei fântâni, racla Sfântului Grigorie s-a oprit brusc. Atunci, preoții au spus să se cerceteze ce poate fi în acea fântână. Scoțând oamenii toată apa, au aflat un prunc mic în ea. Era, probabil, aruncat de o femeie ucigașa. După ce oamenii au îngropat pruncul, imediat au plecat cu sfintele moaște mai departe.

În satul Băilești - Dolj, în anul 1932, era o creștină, Elena, paralizată din tinerețe. Auzind că se aduc în sat moaștele Sfântului Grigorie pentru ploaie, a vrut să fie dusă și ea la Biserică să se închine. După ce a fost atinsă de sfânta raclă a cuviosului, a cerut să fie așezată sub masa pe care stăteau sfintele moaște. Timp de trei ore cât a durat slujba în biserică, creștina Elena s-a rugat în taină, cerând, cu multe lacrimi, sănătate și iertare. După ce preoții și credincioșii au plecat în procesiune pe câmp cu moaștele Sfântului Grigorie, femeia bolnavă s-a vindecat definitiv de paralizie, s-a întors acasă și a mai trăit încă 20 de ani.

În vara secetoasă a anului 1934 se făceau rugăciuni și procesiune pentru ploaie cu moaștele Sfântului Grigorie de la Bistrița, în satul Lungești - Vâlcea. Când procesiunea trecea prin mijlocul satului și țăranii, cu făclii aprinse în mâini, aruncau buchete de flori înaintea sfântului, a venit o mamă cu o fetiță de 4 ani, bolnavă de epilepsie. Îndată ce femeia și-a atins copila cu fruntea de sfintele moaște, s-a făcut sănătoasă. Copila a crescut, a devenit mamă și o bună creștină. Ea se numea Elena Spălatei.

Sofia Patrichi, o pensionară din București, în 1957 s-a îmbolnăvit de o infecție la față, suspectă de cancer, ce nu se mai vindecă. Auzind de minunile Sfântului Grigorie de la Bistrița, a alergat la moaștele lui, s-a atins cu credință și lacrimi de sfânta raclă și s-a rugat mult, cerându-i sănătate. A doua zi, când s-a deșteptat din somn, nu mai avea nici o urmă de infecție pe față și se vindecase și de cataracta de la ochi.

Sfânta Parascheva de la Iași  /   Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistrița Vâlcii

Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului

Uitat de frații săi din mânăstire, trupul Cuviosului Dimitrie a fost tăinuit multa vreme între cele după pietre de pe malul Lomului. Apoi, venind râul mare, au căzut în apă pietrele cu moaștele întregi și nestricate ale sfântului. Moaștele au zăcut în apă și prundiș mulți ani de zile, până când Dumnezeu le-a descoperit într-un chip ca acesta. Era o copilă stăpânită de duh necurat și nu afla sănătate nicăieri. Într-o noapte i s-a arătat Sfântul Dimitrie în vis și i-a zis:
- Copilă, de mă vor scoate parinții tăi din apă, eu te voi tămădui pe tine!
Auzind de acest vis, clericii și poporul au mers la locul unde se nevoise sfântul, cu facliile aprinse în mâini, și au scos din apă odorul cel de mult preț, adică moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, pe care le-au așezat cu cinste în biserica satului Basarabov. Din ziua aceea alergau, cu credință, mulți bolnavi la moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou și primeau sănătate și mângâiere. Cea dintâi care s-a vindecat de duh necurat a fost însăși copila care l-a visat cu o zi înainte pe doctorul ei minunat.

Auzind domnii Țării Românești de minunile Sfântului Dimitrie de la Basarabov, au trimis preoți și boieri să aducă sfintele lui moaște în pământul țării, dar n-au putut, căci sfântul nu voia să părăsească pământul natal. Atunci au înjugat la car doi juncani neînvățați și i-au lăsat liberi, să vadă unde dorește Sfântul Dimitrie să meargă. Astfel, juncanii s-au întors repede la Basarabov, unde au rămas moaștele încă două secole, vindecând nenumărați bolnavi și alinând multe suferințe omenești.

Iată câteva din faptele minunate săvârșite la moaștele Sfântului Dimitrie, în satul Basarabov:

Două surori, Aspra și Ecaterina, din satul Cernavodă, închinându-se la moaștele cuviosului, au luat în taină o particică din ele, cu scopul să o ducă în biserica lor. Dar, urcându-se în căruță, caii n-au putut să pornească până când cele două surori n-au dus părticica la loc și și-au cerut iertare cu lacrimi de la Sfântul Dimitrie.

Altădată un monah cu numele de Lavrentie, închinându-se, a rupt o părticică din mâna sfântului și a fost pedepsit pe loc, rămânând cu gura căscată și pierzându-și graiul. Numai după multe rugăciuni cu lacrimi a fost iertat și vindecat.

Un episcop evlavios, paralizat, numit Ioanichie, a fost adus la Basarabov și așezat lângă racla cuviosului. După săvârșirea Sfintei Liturghii și a mai multor rugăciuni de sănătate, episcopul Ioanichie s-a sculat desăvârșit sănătos și a dat laudă binefacătorului său.

În timpul Războiului de Independență, din anul 1877, un colonel bătrân din București avea șapte feciori care au fost duși pe câmpul de luptă. Tatăl lor, fiind credincios, s-a rugat cu lacrimi la moaștele Sfântului Dimitrie să-i scape feciorii cu viață din razboi. Apoi a scris pe o hârtie numele lor și a așezat-o în taină sub capul sfântului. După terminarea războiului, cu rugăciunile făcătorului de minuni Dimitrie, toți cei șapte feciori s-au întors sănătoși la casele lor.

În timpul ocupației germane din primul război mondial, câțiva bulgari cu o mașină au furat moaștele Sfântului Dimitrie din Catedrala Mitropoliei din București, cu scopul să le ducă peste Dunăre, în țara lor. Dar sfântul n-a voit să părăsească România. De aceea, toată noaptea bulgarii, prin minune, au înconjurat străzile capitalei, dar n-au nimerit șoseaua care duce la Giurgiu, ca să treacă Dunărea. Dimineața au fost prinși, iar sfintele moaște au fost aduse în catedrală.

În anul 1955, o femeie din jurul Bucureștilor avea soțul paralizat și bolnav de nervi. Nemaiputând ea suferi, a venit la Sfântul Dimitrie și a cerut sfatul unui preot. El i-a dat să citească acatistul cuviosului și să se închine cu credință la sfânta raclă. Femeia s-a întors acasă. Pe la miezul nopții a strigat-o soțul bolnav și i-a zis:
- Ai chemat vreun doctor din București la mine?
- Nu! i-a răspuns femeia.
- Cum nu? a zis soțul. Acum câteva clipe a fost la mine doctorul și m-a consultat. De ce n-ai venit să-i plătești? S-a urcat într-o trăsură cu cai albi și a plecat spre București.
- Și te-a consultat? întrebă femeia.
- M-a uns cu untdelemn sfințit pe mână și pe piciorul paralizat și mi-a poruncit să nu te mai ocărăsc, nici să mai înjur, că mă vindec. Te rog, iartă-mă, Marie, că de acum înainte nu te mai supăr! Dar nu uita, du-te dimineață și plătește-i doctorului, că tu l-ai chemat și știi unde locuiește!
Dimineața, bolnavul s-a sculat din pat complet sănătos, iar soția a mers plângând la moaștele Sfântului Dimitrie și cu multe lacrimi a mulțumit binefăcătorului ei.

În vreme de secetă, la cererea credincioșilor se scoteau moaștele cuviosului, se făcea un popas de o zi - două în fiecare sat, se săvârșea Sfântul Maslu pe câmp, sărutau cu toții sfânta raclă, se rostea predica, mâncau cu toții pe iarbă și porneau în procesiune spre satele vecine. În fruntea procesiunii mergea un tânăr purtând Sfânta Cruce. Apoi, doi tineri purtau drapelul național, lat cât șoseaua. În urmă, bătrânii purtau prapuri, cruci și steaguri, urmați de sfintele moaște; iar masa credincioșilor, în sunetul clopotelor, purta în mâini lumânări aprinse, busuioc și flori. După terminarea slujbei de ploaie, alteori în timpul ei, cu voia lui Dumnezeu, venea ploaie puternică și adăpa brazdele pământului lovit de secetă pentru păcatele noastre.